Prima pagina

Ciprian Istrate coboara direct din iconografia bizantina, depozitata in imaginarul scolii medievale moldovenesti.

In paranteza fie spus, el e zugrav de biserici, si asta il obliga sa respecte rigorile erminiilor.

Amprenta acestor rigori e mai mult decat evidenta in tehnica obiectelor sale non-murale: hieratismul figurilor, naivitatea usor trucata, prezenta cvasi-unanima a simbolurilor iconografice de manual, altorelieful, patina monumentala.


Exemplara e, in acest sens, imensa icoana a voievodului Stefan cel Mare si Sfant.

Un chip durat, parca, in piatra, cu trupul usor masiv sub straiele domnesti scaldate in rosu si galben, dar pastrand in mainile care tin crucea si biserica ctitorita alungirea si descarnatia tipic bizantine.

Stefan te priveste ca voievodul iubit de oameni si ca strategul care a infrant rasunator armatele otomane, dar o face ca sfant, din lumea celor care L-au servit pe Dumnezeu cum au stiut mai bine.


Lucrarile lui Ciprian Istrate sunt intoarse vizibil si cu fata spre modernitate.

Artistul jongleaza abil cu dimensiunea canonica, valorificandu-i toate potentialitatile si indreptand-o abia perceptibil spre experiment.

Si formal, si tematic. Mai ales in reprezentarile de ansamblu, unde ideologia artistului deschide ortodoxia spre dialogul cu alte religii. Trebuie, insa, sa recunoastem ca cea mai mare parte a obiectelor estetice istratiene nu sunt
niciodata atat de anti-traditionale incat sa nu fie privite iconic, si nici ata de moderne incat sa devina avangardiste.


Dar latura experimentala a fost mereu apanajul artistilor nemteni. Ciprian Istrate s-a nascut si
evolueaza plastic in orasul lui Victor Brauner.

Asta se poate citi si in bucatile sale de fresca, desprinse din ansamblul mural si inramate ca lucrari separate.

N-as spune ca sunt numai reprezentari familiare ortodoxiei, pur si simplu.